Perspectiva constructivista considera, ca si constructionismul, ca “tot ceea ce cunoastem despre lume este un rezultat al unui proces de constructie” (Haar, 2002:). Abordarea constructivista pastreaza dualitatea subiect-obiect prin aceea ca procesul de constructie se realizeaza In mintea individului prin procesul de socializare, individul ramane un observator exterior care interiorizeaza cunostinte despre lume ca o realitate exterioara. Mintea este ca o oglinda a realitatii, iar habitus-ul individual reprezinta o constructie sociala dar care este proprie individului. Acest habitus reprezinta o “harta a realitatii” construita de individ In interactiunile sociale si nu realitatea Insasi. Acest proces de internalizare are loc In mintea individuala prin contactul cu structurile sociale caruia individul Ii apartine si “este influentat de relatiile sociale ale individului” (Gergen, 1999).
Perspectiva constructionista afirma cu niciodata nu putem cunoaste ce este universal adevarat sau fals, ce este bine sau rau, corect sau gresit ci cunoastem doar istorii despre adevar, fals, bine, rau, corect sau gresit si abandoneaza ideea constructivismului ca mintea individului reprezinta o oglinda a realitatii. Constructionismul se centreaza pe relatii si sustine rolul individului In constructia realitatilor semnificative. “Harta este totuna cu teritoriul” pare sa fie esenta viziunii constructioniste, harta considerata o interpretare a realitatii care se construieste permanent In interactiune cu ceilalti. Altfel, hartile se construiesc si re-construiesc permanent prin interactiunile cu celelelte harti ale indivizilor printr-un proces de negociere continua. Realitatea Insasi este un rezultat al acestor negocieri si interactiuni si “noi suntem capabili sa facem multiple si diferite harti ale realitatii” (Maas si colab., 2001). Constructionismul social nu este interesat sa construiasca o harta perfecta a realitatii, ci sa surprinda procesele prin care se construiesc acestea si se negociaza Intre indivizi prin acordarea hartilor individuale deoarece cel mai important lucru este acest proces de constructie deoarece “atentia trebuie sa fie Indreptata spre multiplicitatea cailor prin care lumea poate fi construita” (Gergen, 1994).
Hartile dinamice se construiesc si reconstruiesc continuu avand mai multe motoare sociale filtrate din perspectiva individului: interes, scopuri si mijloace, valori, obisnuinte si cunostinte. Acestea ne folosesc si pentru a interpreta vulnerabilitatea sociala vazuta ca o construtie sociala a individului In interactiune cu mediul sau.
Atât constructivismul, cât şi construcţionismul pleacă de la ideea că realitatea socială se construieşte şi poate fi cunoscută, dar se deosebesc prin modurile diferite în care a fost văzută relaţia subiect-obiect.
Perspectiva constructivistă consideră, ca şi construcţionismul, că “tot ceea ce cunoaştem despre lume este un rezultat al unui proces de construcţie” (Haar, 2002: 41). Abordarea constructivistă păstrează dualitatea subiect-obiect şi prezintă faptul că procesul de construcţie se realizează în mintea individului prin procesul de socializare, individul rămâne un observator exterior care interiorizează cunoştinţe despre lume ca o realitate exterioară. Mintea este ca o oglindă a realităţii, iar habitus-ul individual reprezintă o construcţie socială, dar care este proprie individului. Acest habitus reprezintă o “hartă a realităţii” construită de individ în interacţiunile sociale şi nu realitatea însăşi. Acest proces de internalizare are loc în mintea individuală în cadrul contactului cu structurile sociale căruia individul îi aparţine şi “este influenţat de relaţiile sociale ale individului” (Gergen, 1999: 60).
Perspectiva construcţionistă afirmă că niciodată nu putem cunoaşte ce este universal adevărat sau fals, ce este bine sau rău, corect sau greşit, ci cunoaştem doar istorii despre adevăr, fals, bine, rău, corect sau greşit şi abandonează ideea constructivismului, conform căreia, mintea individului reprezintă o oglindă a realităţii. Construcţionismul se centrează pe relaţii şi susţine rolul individului în construcţia realităţilor semnificative. “Harta este identică cu teritoriul” pare să fie esenţa viziunii construcţioniste, harta considerată o interpretare a realităţii care se construieşte permanent în interacţiune cu ceilalţi. Altfel, hărţile se construiesc şi re-construiesc permanent prin interacţiunile cu celelalte hărţi ale indivizilor printr-un proces de negociere continuă. Realitatea însăşi este un rezultat al acestor negocieri şi interacţiuni şi “noi suntem capabili să facem multiple şi diferite hărţi ale realităţii” (Maas şi colab., 2001: 373). Construcţionismul social nu este interesat să elaboreze o hartă perfectă a realităţii, ci să surprindă procesele prin care se construiesc acestea şi se negociază între indivizi prin acordarea hărţilor individuale, deoarece cel mai important lucru este acest proces de construcţie deoarece “atenţia trebuie să fie îndreptată spre multiplicitatea căilor prin care lumea poate fi construită” (Gergen, 1994: 82).
Hărţile dinamice se construiesc şi reconstruiesc continuu având mai multe motoare sociale filtrate din perspectiva individului: interes, scopuri şi mijloace, valori, obişnuinţe şi cunoştinţe. Acestea ne folosesc şi pentru a interpreta vulnerabilitatea socială, văzută ca o construţie socială a individului în interacţiune cu mediul său, dar în acelaşi timp, ca o abordare distinctă a defavorizării sociale, problemă tratată tot mai mult de cercetătorii fenomenelor sociale şi o preocupare a politicului de a rezolva această problemă.
Noi perspective introduse de construcţionismul social. Haar (2002: 37) reuşeşte o analiză a construcţionismului social propunând o schemă a perspectivelor pe care le introduce această abordare:
| Constructivism | Constructionism |
| De la … | La ….. |
| Lumea cunoscută este independentă de observator | Lumea cunoscută există în relaţie cu cei care acumulează cunoştinţe despre ea |
| O singură realitate | Multiple realităţi construite |
| Observator neutru | Observator implicat, constructor al realităţii |
| Reprezentări care reflectă realitatea | Reprezentări ca şi construcţii sociale şi relaţionale |
| Cunoaştere şi teorii obiective a-istorice şi a-culturale | Cunoaştere şi teorii construite local şi cultural |
| Limbajul ca o pictură sau reprezentare | Limbajul ca interpretare, formă a acţiunii sociale |
| Metode cantitative pentru studierea naturii reale a lumii | Metode calitative pentru studierea caracterului social şi relaţional ale realităţilor construite |
| Ştiinţa ca o activitate individuală, intelectuală | Ştiinţa ca un proces social sau o activitate relaţională |
| Dominanţa unei voci (monolog) | Voci multiple (dezbatere) |
No Responses