Metode apreciative in asistenta sociala

Stefan Cojocaru, 2005, Metode apreciative in asistenta sociala. Ancheta, supervizarea si managementul de caz, Polirom, Iasi, ISBN: 973-46-0124-5, 224 p., 160×235.

[tabs slidertype=”top tabs” fx=”slide”][tabcontainer] [tabtext]Foreword[/tabtext] [tabtext]References[/tabtext] [tabtext]Keywords[/tabtext] [/tabcontainer] [tabcontent] [tab]Subiectul legat de serviciile oferite populatiilor vulnerabile si defavorizate a incitat intotdeauna specialistii la a gasi solutii pentru rezolvarea problemelor sociale sau macar pentru diminuarea acestora. Lucrarea de fata isi propune sa exploreze forme de implementare ale interventiei sociale pentru protectia sociala a populatiilor vulnerabile si defavorizate, utilizand metode centrate pe problema si metode apreciative de interventie. Prin demersurile facute, atat la nivel teoretic, cat si prin cercetare propunem doua perspective de abordare a realitatii sociale: perspectiva centrata pe problema (forme ale interventiei abordata din perspectiva paradigmei deficientei) si perspectiva apreciativa (ancheta apreciativa, supervizarea si managementul de caz apreciativ).

Cercetarea populatiilor vulnerabile si defavorizate reprezinta un demers complex datorita diversitatii acestor categorii. Vulnerabilitatea sociala este o stare de potentialitate care se poate transforma in defavorizare in conditiile neutilizarii oportunitatilor pentru schimbare; vulnerabilitatea poate fi sesizata prin identificarea expresiilor verbale ale indivizilor utilizate in diferite contexte, sub forma unor definiri ale situatiei. Din acest punct de vedere, o populatie vulnerabila este formata de un grup mare de persoane, care in situatii similare prezinta o structura asemanatoare a tipurilor de vulnerabilitate dominante; nu exista o delimitare spatiala a populatiei vulnerabile, pentru ca vulnerabilitatea este construita de contextul similar in care se gasesc mai multi actori sociali si care interpreteaza asemanator acel context. Aceasta perspectiva asupra populatiei vulnerabile ne proiecteaza intr-un spatiu al relativismului dat de infinitatea situatiilor si de definitiile diferite ale actorilor sociali. Analiza vulnerabilitatii ne ajuta sa surprindem tipurile de vulnerabilitate dominante (utilitarista, teleologica, axiologica, traditionala si cognitiva) prezente la mai multi actori sociali intr-un context specific si sa identificam modalitati constructioniste de reinterpretare a situatiilor de catre respectivii actori; de aici, se desprinde implicit ideea ca cele mai indicate solutii pentru reducerea vulnerabilitatii sunt in sfera educatiei  care conduce la schimbarea reperelor individuale utilizate in interpretarea situatiei.Utilizarea acestei teorii a vulnerabilitatii ne ajuta in plan practic la delimitarea unor tipuri de interventie specifica, la intelegerea si aplicarea unor forme de supervizare si management de caz in asistenta sociala.

Populatiile defavorizate sunt populatii la care vulnerabilitatea a trecut de la nivelul de potentialitate la cel de realitate. Interpretarile individuale ale persoanelor vulnerabile, incarcate cu un “limbaj de deficit” (Gergen, 1985), au generat situatii interpretate de ceilalti actori sociali fata de cele vulnerabile, ca fiind situatii reale. Perspectiva pentru care am optat in abordarea problemelor sociale ale populatiilor vulnerabile si defavorizate este cea a constructionismului social. Cateva teze fundamentale ale constructionismului care constituie repere teoretice pot fi regasite in intreg cuprinsul lucrarii, cu precadere in ceea ce priveste identificarea problemelor sociale, pentru a fundamenta teoretic demersul de cercetare si experimentare a metodelor apreciative in managementul protectiei populatiilor vulnerabile si defavorizate.

In cadrul cercetarilor intreprinse, pentru a argumenta capacitatea metodelor apreciative de a introduce o inovatie sociala bazata pe eliminarea problemelor prin schimbarea sistemului care le genereaza, au fost directionate axiologic de credinta ca schimbarea costa mai putin decat evitarea ei si aceste incursiuni in realitatea sociala urmaresc sa ofere cateva repere pentru construirea unor modele ale unor practici fundamentale in domeniul asistentei sociale; ne referim in primul rand la supervizare si la managementul de caz. Marea provocare a lucrarii este de a schimba atitudinea generala exprimata prin sintagma “nu da vrabia din mana pentru cioara de pe gard” intr-o viziune de genul “cea mai buna cale de a prezice viitorul este sa-l construiesti”. Constructia realitatii sociale se realizeaza prin negocierea sociala a interpretarilor individuale referitoare la diferite situatii; actiunea sociala fiind interpretata diferit de catre indivizi, care din actori devin constructori sociali. Din aceasta perspectiva, schimbarea sociala inseamna o reconstructie a arhitecturii sociale, prin negocierea interpretarilor individuale si constructia unei viziuni comune. Pastrand viziunea constructionista ca si orientare fundamentala a volumului de fata, abordarea managementului protectiei populatiilor vulnerabile din perspectiva noastra ramane tributara acestei orientari conform careia  exista adevaruri particulare, multiple realitati si interpretari. Prin intermediul temelor propuse, aducem in atentie doar cateva modalitati de abordare a managementului protectiei populatiei vulnerabile si defavorizate, constituind o provocare pentru cercetarea sociala viitoare.

Din experienta practica a profesionistilor din domeniul protectiei copilului a fost sesizata o problema legata de cresterea gradului de dependenta a unor cazuri sociale se datoreaza faptului ca nu exista o monitorizare si referire comuna, ceea ce incurajeaza clientii serviciilor sociale sa beneficieze in acelasi timp de aceleasi tipuri de servicii oferite de furnizori diferiti. In perioada 1998-2003 au fost monitorizate 1733 de cazuri si s-a observat faptul ca 93,3 % dintre ei au beneficiat in acelasi timp de serviciile similare ale mai multor organizatii guvernamentale si non-guvernamentale. De aceea, un punct de plecare in structurarea unor strategii manageriale in ceea ce priveste interventia sociala a fost elaborarea si experimentarea unui instrument de masurare a riscului de abandon al copilului, constand intr-un program computerizat capabil sa evalueze nivelul factorilor de risc si sa propuna o serie de servicii sociale prioritare pentru fiecare categorie vulnerabila si defavorizata careia i se aplica. Aceasta grila de masurare a gradului de risc de abandon al copilului (G.E.R.A.C) poate constitui baza pentru o monitorizare comuna a clientilor serviciilor sociale si pentru directionarea acestora spe diferite categorii de servicii sociale, poate fi aplicata la intervale de timp regulate (de exemplu, din trei in trei luni) pentru a masura evolutia gradului de risc al familiei si pentru evaluarea eficientei interventiei sociale si poate fi folosita ca instrument de masurare a eficientei diferitelor categorii de servicii sociale oferite acestei categorii de populatie defavorizata; aceasta grila  a fost utilizata ca instrument in masurarea efectelor pe care supervizarea de caz asupra modificarii situatiei clientilor serviciilor sociale.

In urma cercetarilor intreprinse in ceea ce priveste managementului interventiei sociale am constatat ca interventia sociala este dependenta de stilul managerial abordat in organizatiile care ofera servicii sociale si cele doua sisteme public si privat sunt foarte diferite in ceea ce priveste valorile institutionale, practicile supervizarii si a managementului de caz fiind dependente de stilul managerial. Organizatiile guvernamentale se conduc preponderent dupa disciplina, iar cele non-guvernamentale dupa etica. Diferente dintre cele doua sisteme guvernamental si non-guvernamental au fost identificate atat in cercetarea privind managementul prin valori. Studiu comparativ intre sistemul guvernamental si cel non-guvernamental, cat si in studiul privind Rolul interpretarilor despre organizatie. Studiul comparativ al celor doua sisteme a identificat unele aspecte legate de modul de organizare iar viitorul acestor stiluri organizationale va fi o imbinare a celor doua tipuri; parteneriatele dintre cele doua sisteme fac sa fie imprumutate reciproc viziuni, strategii, practici si standarde de lucru. Din punctul de vedere al contactului celor doua sisteme, permanent vor fi influente si ajustari reciproce realizate de modalitatile in care oamenii interpreteaza organizatiile carora le apartin.

Pe parcusul volumului poate fi identificata opozitia dintre centrarea pe problema si cea orientata spre apreciere. Pentru a fundamenta teoretic si a aplica practic supervizarea apreciativa si managementul de caz apreciativ a fost utilizat modelul anchetei apreciative ca forma de interventie. Viziunea anchetei apreciative rastoarna abordarea centrarii pe problema, luand in atentie ceea ce merge bine intr-o organizatie sau comunitate, succesele acestestora identificate de membrii sai. Orice comunitate se confrunta cu probleme, dar cercetarea unei probleme in vederea rezolvarii ei mentine sau chiar poate duce la accentuarea acesteia; intrebarile puse in timpul cercetarii devin directii de actiune. Focalizarea intrebarilor pe identificarea problemelor, in cadrul unei investigatii, orienteaza actiunile catre adancirea problemelor. Ancheta apreciativa nu neaga existenta problemelor unei organizatii sau comunitati, dar, pentru diminuarea acestora sunt identificate, cultivate si promovate aspectele pozitive. Renuntarea la paradigma deficientei se bazeaza pe un adevarat “proces heliotropic” (Bushe,1990), pentru ca “asa cum floarea soarelui se orienteza spre soare, la fel organizatia [sau comunitatea, n.n] se directioneaza spre imaginea pozitiva a ei” (Johnson si Leavitt, 2001: 130). Pentru a verifica teoria anchetei apreciative, in cadrul studiului nostru am realizat experimentul “Jumatatea plina”. Asa cum reiese chiar din denumire, “Jumatatea plina” este un exercitiu colectiv de identificare a experientelor pozitive din cadrul organizatiei si amplificarea acestora intr-o viziune construita prin dialog intre toti membrii exprimata sub forma unor propozitii provocative. Exercitiul a urmat ciclul celor 4-D elaborat de Cooperrider pentru dezvoltare organizationala.

Mergand in continuare pe aceeasi linie a interventiei apreciative aducem in atentie trei noi practici in asistenta sociala: interventia apreciativa, supervizarea apreciativa si managementul de caz apreciativ 

Interventia apreciativa este acel tip de interventie care urmareste modificarea modului in care clientii serviciilor sociale isi definesc propria situatie, punand accent pe descoperirea, intelegerea si amplificarea situatiilor de succes. Acest tip de interventie presupune stabilirea unui plan, ca rezultat al evaluarii apreciative a situatiei clientului de catre sine insusi. Conditia clientului nu mai este vazuta din perspectiva disfunctionalitatilor, a limitelor si problemelor, ci sunt apreciate resursele pe care le are clientul si care au fost folosite pentru depasirea unor situatii de criza. Asistentul social sau acompaniatorul social actioneaza asupra sistemului de gandire, asupra modului cum persoana vulnerabila interpreteaza diferite situatii. Cererea de ajutor a clientului este in general exprimata utilizand un limbaj de deficit, asa cum in numeste Gergen, un limbaj incarcat de emotii negative. Limbajul de deficit folosit de client este transferat si asistentului social, care este tentat sa abordeze situatia tot in termeni de deficienta. Prin interventia apreciativa, asistentul social, inca de la prima intalnire a sa cu clientul, orienteaza clientul spre un limbaj pozitiv prin incurajarea acestuia de a descoperi evenimente sau situatii de succes. Acest tip de interventie urmareste sa identifice din limbajul clientului tipul dominant  de vulnerabilitate si contextul social care o genereaza; de aceea, pentru a produce o schimbare de durata si profunzime in comportamentul clientului, este necesara redefinirea modului cum clientul isi interpreteaza propria situatie. Acest proces de descoperire apreiativa a situatiilor de succes ale clientului este destul de dificil, dar rezultatele pot fi sesizate in termen scurt. Aceasta descoperire ajuta clientul sa revalorizeze relatiile pe care le intretine cu ceilalti, situatiile in care a simtit ca este apreciat si valorizat la randul sau.

Fundamenta practica a supervizarii apreciative a fost o mare provocare pentru autor, iar rezultatele acesteia lanseaza multe intrebari in ceea ce priveste practica asistentei sociale. Pentru aceasta, a fost realizat un experiment in cadrul caruia s-a realizat in paralel supervizarea centrata pe problema si supervizarea apreciativa. Astfel, pentru a evidentia diferentele pe care le implica tipul de supervizare in ceea ce priveste schimbarea situatiei clientilor serviciilor sociale, a fost folosita Grila de evaluare a gradului de risc de abandon a copilului (G.E.R.A.C.) in etape diferite ale interventiei. Experimentul a evidentiat si un efect neurmarit de noi in mod direct, si anume faptul ca in situatia cazurilor supervizate centrat pe problema, la trei luni dupa evaluarea initiala nu au fost inregistrate practic rezultate semnificative. Chiar daca noi ne-am concentrat atentia asupra efectelor supervizarii apreciative, nu putem sa ignoram faptul ca interventia clasica centrata pe problema are nevoie de o perioada mai mare de timp pentru a obtine rezultate semnificative. In plus, cazurile supervizate apreciativ au inregistrat dupa sase luni o scadere de aproximativ noua ori mai mare decat in cazul supervizarii clasice. Rezultatele de impact ale cazurilor supervizate apreciativ se datoreaza si dezvoltarii in paralel a unui nou stil de management de caz, cel apreciativ, care se concentreaza pe resursele clientilor, negocierea interpretarilor, amplificarea experientelor pozitive ale clientilor si lectura comuna in mediu de interventie.

Supervizarea apreciativa ajuta asistentii sociali sa depaseasca situatiile de criza si, prin evaluarea implicatiilor pe termen lung, ca parte a strategiei dezvoltarii personalului, aceasta poate construi noi competente pentru provocari viitoare ale organizatiei. Uneori echipa de management a organizatiei nu accepta supervizarea apreciativa, deoarece aceasta presupune un grad ridicat de autonomie a practicienilor si a supervizorilor, autonomie considerata factor de incurajare a independentei angajatilor si scaderii loialitatii lor fata de organizatie. Acest lucru poate fi adevarat, dar printr-o supervizare apreciativa se realizeaza in paralel o interventie apreciativa, care conduce la imbunatatirea serviciilor pentru clienti, atingerea unui nivel ridicat de succes al organizatiei prin mobilizarea punctelor tari ale clientilor si ale practicienilor.

Managementul de caz reproduce procesul de supervizare si este dependent de acesta. Abordarea managementului de caz ca metoda de interventie in asistenta sociala, abordata de curand si in legislatia din Romania, reprezinta un indicator al maturizarii domeniului asistentei sociale. Volumul de fata reprezinta o invitatie la reflectie privind practica asistentei sociale, un cadrul de optiune pentru profesionistii din domeniu si pentru cei in pregatire si o provocare pentru o practica eficienta si necesara furnizarii unor servicii de calitate in domeniul asistentei sociale.

Stefan Cojocaru, Februarie 2005 [/tab] [tab]Abric, J.C., Campos, P., Exclusion sociale, intervention et prevention, 1996, Saint – Agne, Ed Eres.

Altman, H., 1982, “Collaborative discharge planning for deinstitutionalized”, in Social Work, Work, Academic Research Library, 27: 422-427.[/learn_more]

Ambert A, Adler P., Detzner, D., 1995, “Understanding and Evaluating Qualitative Research”, in Journal of Marriage and Family, 57(4): 879-93.

Anexa din 26 februarie 2003 privind Ghidul metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilitati si incadrarea intr-un grad de handicap publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 538 bis din 25 iulie 2003.

Arches, J., 1991, “Social structure, burnout and job satisfaction”, in Social Work, Vol. 36.

Barett, F., 1995, “Creating appreciative learning culture”, in Organizational Dynamics, vol. 24 (2): 36-49.

Barker, R.L., 1995, The Social Work Dictionary,SUA: NASW Press.

Ben-Zion, C., 1999, “Intervention and supervision in strenghts-based social work practice”, in Family in Society; New York, Sep/Oct, Vol. 80.

Berger P.T., si Luckmann, Th., (1966), Construirea sociala a realitatii. Tratat de sociologia cunoasterii, trad. rom. 1999, Bucuresti, Editura Univers.

Bernard, J.M., 1979, “Supervision Training: A Discrimination Model”, in  Cousellor Education and Supervision, 19: 60-68.

Bernard, J.M., Goodyear, R.G., 1998, Fundamentals of Clinical Supervision (2nd ed.), Needham Heights, MA, Allyn & Bacon.

Berne, E., 2003, Jocuri pentru adulti. Psihologia relatiilor umane, Bucuresti: Amaltea.

Boudon R., si colab., 1993, Dictionar de sociologie, trad. rom. 1996, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic.

Boudon, R., 1993, Efecte perverse si ordine sociala, trad.rom. 1998, Bucuresti, Editura Eurosong & Book..

Boudon, R., 1997, Tratat de sociologie, Bucuresti, ed. Humanitas.

Bourdieu, P., 1979, La distinction, Paris, Les Editions de Minuit.

Bourgeois É., Nizet, J., 1995, Pression et légitimation, Paris, Presses Universitaires de France.

Brashears, F., 1995, “Supervision as social work practice: A reconceptualization”, in Social Work, sep, Vol.. 40.

Brueggemann, W.G., 1996, The Practice of Macro Social Work, Chicago, IL, Nelson Hall Publishers.

Brun, C. si Rapp, R.C., 2001, “Strenghts-Based Case Management: Individuals’ Perspectives on Strenghts and Case Manager Relationship”,  in Social Work¸ Academy Research Library, 46(3): 278-288.

Buica, C., 2002, “Principiul normalizarii. Formarea atitudinilor pozitive la personalul didactic privind intergrarea copiilor in dificultate”, in CRIPS, Integrarea scolara a copilului in dificultate/ cu nevoi speciale, Bucuresti, Editura Model M. 

Burdus, E., 1999, Fundamentele managementului organizatiei, Bucuresti, Editura Economica.

Burr, V., 1995, An introduction to social constructionism, Routledge, London.

Bushe G.R., 2001, “Five Theories of Change Embedded in Apreciative Inquiry”, in Cooperrider DL, Sorensen P., Withney D, Yeager T, Apreciative Inquiry. An Emerging Direction for Organization Development, Stipes Champaign, IL, 2001.

Bushe, G.R., 1995, “Advances in Appreciative Inquiry as an Organizational Development Intervention”, in Organization Development Journal, Fall, 13 (3): 14-22.

Bushe, G.R., 1999, “Advances in appreciative inquiry as an organization Development Intervention”, http://www.gervasebushe.com/aiodj.htm

Buzarnescu, St., 1995, Introducere in sociologia organizationala si a conducerii, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica.

Cameron, K.S, Quinn, R.E., 1999, Diagnosis and Changing Organisational Culture: Based on the Competing Values Framework, Reading MA, Addison-Wesley.

Campbell, D., Coldicott, T. si Kinsella, K., 1994, Systematic work with organizations: a new model for managers and change agents, Karnac Books, London.

Candea, R., Candea D., 1996, Comunicare manageriala, Bucuresti, Editura Expert.

Cazacu, A, Badescu, I., 1981, Metode si tehnici de cercetare sociologica. Ghid pentru lucrari aplicative, Bucuresti, Universitatea Bucuresti.

Chamberlain, R., & Rapp, C.A., 1991, “A decade of case management:  A methodological review of outcome research”, in Community Mental Health Journal, 27(3): 171-188.

Chelcea, S., 1982, Experimentul in psihosociologie,  Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica.

Chelcea, S., Marginean, I. Cauc, I., 1998, Cercetarea sociologica. Metode si tehnici, Deva, Editura Destin.

Cojocaru D., 2003, “Focus grupul – tehnica de cercetare a socialului”, in Revista de Cercetare si Interventie Sociala vol. 3/2003, Iasi, Universitatea “Al.I.Cuza”-Departamentul de Sociologie si Asistenta Sociala si Holt Romania, Iasi, Editura Lumen.

Cojocaru, D., 2003a, “Ancheta Apreciativa – forma a cercetarii – actiune in schimbarea sociala”, in Revista de Cercetare si Interventie Sociala, Universitatea “Al.I.Cuza” Iasi, Departamentul de Sociologie si Asistenta Sociala si Holt Romania, Iasi, Lumen, vol. 2: 203-208.

Cojocaru, D., 2003b, “Repere ale cercetarii prin metoda studiului de caz”, in  Revista de Cercetare si Interventie Sociala, Universitatea “Al.I.Cuza”, Holt Romania, Iasi, Editura Lumen, vol. 3: 339-344.

Cojocaru, D., 2004, “Cercetarea centrata pe actiune. Argumente epistemologice si strategii metodologice”, in  Revista de Cercetare si Interventie Sociala, Universitatea “Al.I.Cuza”, Holt Romania, Iasi, Editura Lumen, vol. 4: 509-515.

Cojocaru, M., 2003, Managementul serviciilor de asistenta sociala, Iasi, Editura Fundatiei Axis.

Cojocaru, S, 2003a, in George Neamtu (coord), Tratat de asistenta sociala, Iasi, Editura Polirom.

Cojocaru, S. (coord.), 2004b, Designul propunerilor de finantare. Metodologie, modele de proiecte, comentarii, Iasi, Editura Lumen.

Cojocaru, S., 2003, “Proiectarea sociala ca metoda de introducere a inovatiei sociale”, in  Revista de Cercetare si Interventie Sociala, Universitatea “Al.I.Cuza”, Holt Romania, Iasi, Editura Lumen, vol. 3: 364-370.

Cojocaru, S., 2003b, Elaborarea proiectelor, Iasi. Editura Expert Projects..

Cojocaru, S., 2003c, “Metodologia elaborarii proiectelor”, in George Neamtu (coord.), Tratat de asistenta sociala,  Iasi, Ed. Polirom.

Cojocaru, S., 2003c, “Vulnerabilitate si interventie sociala”, in George Neamtu (coord.), Tratat de asistenta sociala,  Iasi, Ed. Polirom.

Cojocaru, S., 2004a, “Supervizarea in asistenta sociala”, in  Revista de Cercetare si Interventie Sociala, Universitatea “Al.I.Cuza”, Holt Romania, Iasi, Editura Lumen, vol. 4: 490-503.

Cook, T.D., Campbell, D.T., 1979, Quasy-Experimantation: Design and Analysis Issues for Field Settings, Chicago, Rand McNally.

Cooperrider DL, Sorensen P., Withney D, Yeager T, 2001, Apreciative Inquiry. An Emerging Direction for Organization Development, Stipes Champaign, IL.

Cooperrider DL, Withney D, 2000, Apreciative Inquiry: Rethinking Human Organization Toward a Positive Theory of Change, Stipes: Champaign, IL.

Cooperrider, DL, Barett, F. si Srivatsva S, 1995, “Social construction and appreciative inquiry: A journey in organizational therory”, Hosking, D.M., Dachler, P.H. si Gergen, K.J., Management and Organization: relational alternatives to individualism, Avebury, Aldershot: 157-200.

Cooperrider, DL, Srivatsva S, 1987, “Apreciative Inquiry in Organization Life”, Research in Organizational Change and Development, Vol.1: 124-148.

Cooperrider, DL, Srivatsva S, 1994, “Appreciative inquiry: an alternative to problem solving”, in French., W si Bell, C., Organizational development and transformation, urr Ridge, Irwin, 207-208.

Copperider , D.L, 1990, “Positive image, positive action: The affirmative basis of organizing”, in Srivastva, S., Cooperrider, D.L., Appreciative Management and Leadership, , Jossey- Bass, San Francisco, pp. 91-125.

Cox, G., 1998, Appreciative inquiry, http://newdirections.uk.com-ai.htm

De Gennaro, R.M., 1987, “Developing case management as a practice model”, in Social Casework, 68(8): 466-470.

De Robertis, C., 1987, Methodologie de l’intervention en travail social, Paris, Centurion.

Durkheim, É., 1895, trad.rom. 1974, Regulile metodei sociologice, Bucuresti, Editura Stiintifica.

Eisenhardt K.M., 1989, “Building Theories from Case Study Research”, in Academy of Management Review, 14 (4):532-50

Elliott, C., 1999, Locating the Energy for Change: An Introduction to Appreciative Inquiry, Winnipeg, Monitoba, Canada, International Institute for Sustainable Development (IISD).

Fayol, H., 1949, General and industrial management, Pitman, London.

Felluga, D., 2003, “Matrix: paradigma postmoderna sau impostura intelectuala?”, in Zeffeth, G., Matrix. Stiinta, Filozofie si Religie, trad. rom., 2003, Amaltea.

Garber, K., 2004, “Evaluarea calitatii serviciilor sociale. Metoda PASS si principiile sale”, in  Revista de Cercetare si Interventie Sociala, Universitatea “Al.I.Cuza”, Holt Romania, Iasi, Editura Lumen, vol. 4: 481-489.

Gergen, K.J., 1985, “The social constructionism movement in modern psychology”, in American Psychologist, vol 40 (3): 266-275.

Gergen, K.J., 1994, Realities and relationships: soundings in social construction, Harvard University Press, Cambridge.

Gergen, K.J., 1999, An invitation to social construction, Sage Publications, London.

Germain, C.B. si Gitterman, A., 1987, The life model of social work practice, New York, Columbia University Press.

Germain, C.B., 1990, Human behavior in the social enviromental ecological view, New York, Columbia Press University.

Gharajedaghi, J., Russel, A., 1986, A Prologue to National Development Planning, New York, Greenwood Press.

Girleanu, D.,T., 2002, Consilierea in asistenta sociala, Iasi, Editura Universitatii “Al.I.Cuza” Iasi.

Gold, R.L., 1969, “Roles in Sociological Field Observation”, in McCall, G.J. si Simmons, J.L., Issues in Participant Observation, Reading, Addison-Wesley: 30-39.

Gordon, J.R., 1991, A diagnostic Approach to Organizational Behavior, Boston, Allyn and Bacon.

Goscha, R., & Rapp , C.A., 2003, “The Kansas Excellence in Client-Centered Supervision Program: Design and Initial Results”,in Community Mental Health Journal, Vol. 6(39): 511-522.   

Gowdy, E.A., & Rapp, C.A., 1989, “Managerial behavior:  The common denominators of successful community based programs”, in  Psychosocial Rehabilitation Journal, 13(2): 31-51.

Haar, Van Der, D., 2002, A positive change. A Social Constructionist into the Posibilities to Evaluate Appreciative Inquiry, Tilburg University, Netherlands.

Hall, J.A., Carswell, C., Walsh, E., Huber, D.L., Jampoler, J.S., 2002, “Iowa Case Management: Innovative Social Casework”, Social Work, Vol. 47 (2), pp. 132-141.

Hamel J, 2001, “The focus group method and contemporary French sociology”, in  Journal of Sociology, 37(4).

Helander, E. 1999, Prejudice and Dignity. An Introduction to Community-Based Rehabilitation, Second edition, Fotogravura Novarte, Lta.

Helander, E., 2004, “Prevenirea abandonului copiilor. Strategii pentru Romania”, in  Revista de Cercetare si Interventie Sociala, Universitatea “Al.I.Cuza”, Holt Romania, Iasi, Editura Lumen, vol. 4: 402-411.

Holdevici, I., 1996, Elemente de psihoterapie, Bucuresti, Editura ALL.

Holt Romania, 2002, Cum sa devenim parinti mai buni, Iasi, Ed. Lumen

Holt Romania, 2002, Ghiduri de buna practica in asistenta sociala a copilului si familiei, Iasi, Ed. Lumen.

Huidumac, C.E., 1998,  Management participativ, Bucuresti, Editura All.

Ilut P., 1997, Abordarea calitativa a socioumanului, Iasi, Editura Polirom.

Ionescu, G., 1990, Psihoterapie, Bucuresti, Editura Stiintifica.

Ionescu, I.I, Stan, D., 1999, Elemente de sociologie, vol.1, Iasi, Editura Universitatii “Al.I.Cuza” Iasi.

Ionescu, I.I., 2003, “Despre importanta formarii pentru cercetarea-interventie”, in Revista de Cercetare si Interventie Sociala, Universitatea “Al.I.Cuza”, Holt Romania, Iasi, Editura Lumen, vol. 3: 294-300.

Ionescu,I.I, 1998, Sociologii constructiviste, Iasi, Editura Polirom.

Irimescu, G., 2002, Tehnici in asistenta sociala, Iasi, Editura Universitatii “Al.I.Cuza” Iasi.

Irimescu, G., 2003, “Importanta supervizarii in asistenta sociala”, in  Revista de Cercetare si Interventie Sociala, Universitatea “Al.I.Cuza”, Holt Romania, Iasi, Editura Lumen, vol. 3: 371-373.

Jackman, M.R., Scheurer S.M., 1980, “Images of Social Groups: Categorical of Qualified?”, in Public Opinion Quarterly, vol.40: 340-61.

Jocher K., 1928, “The Case Method in Social Research”, in Social Forces,7(2):203-11.

Jodelet, D., 1997, Les representations sociales, Paris, PUF.

Johnson, G., Leavitt, W., 2001, “Building on succes: transforming organisations through an appreciative inquiry”, in Public personnel management, vol. 30 (1): 129-136.

Kadushin, A., 1968, “Gammes people play in supervision”, Social Work, vol. 13, pp. 23-32.

Kadushin, A., 1974, “Supervisor – supervisee: A survey”, Social Work, 19, pp. 288-298.

Kadushin, A., 1976, Supervision in social work, New York: Columbia University Press.

Kadushin, A., Supervision in Social Work, 1992, 3rd Edition, New York: Columbia University Press.

Kaplan, K.,O., 1990, “Recent Trends in Case Management”, in Encyclopedia of Social Work, NASW Press, 18th Edition, 1990 Supplement: 60-77.

Kennedy, A.L., 2000, “Supervision for practicing Genetic Counsellors: An Overview of Models”, in Journal of Genetic Counselling, vol.9 (5): 379-390.

Kerlinger, 1986, Foundations of behavioral research (3rd ed.), New York: Holt, Rinehart and Winston Inc.

Kirsthardt, W., 1993, “An empowerment agenda for case management research: Evaluating the strengths model from consumers’ perspective”, in Harris, M. si Bergman, H.,, Case management: theory and practice, Washington, DC, American Psychiatric Association: 165-182.

Kisthardt, W., Gowdy, E.A., & Rapp, C.A., 1992, “Factors related to successful goal attainment in case management”, in Journal of Case Management, 1(4): 117-122.

Kotler, P., 1997, Managementul marketingului, Bucuresti, Teora.

Kotter, J., 1989, The Leadership Factor, New York, The Free Press.

Krueger R., 1994, Focus Group – A practical Guide for Applied Research, New York, Sage Publications.

Kuhn, Th. S.,  1962, Structura revolutiilor stiintifice, trad.rom. 1999, Bucuresti, Editura Humanitas.

Lahire, B., 1998, Omul plural. Catre o sociologie psihologica, trad. rom. 2000, Iasi, Editura Polirom.

Lauffer, A.,  “The Practice of Social Planning”, in Neil Gilbert And Harry Soecht, 1981, eds. Handbook for Social Services, Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall.

Le Saget, M., 1992, (1999), Managerul; intuitiv, Editura Economica, Bucuresti.

Liebler, C.J. 2002, Getting comfortable with appreciative inquiry, http://geminitiative.org/getting.html

Lipovetsky, G., 1996, Amurgul datoriei, Bucuresti, Ed. Babel.

Loomis, J.F., 1988, “Case management in health care”, in Health and Social Work, vol 13: 219-225.

Lowy, L., 1985, Social work with aging: The challenge and promise of the later years, (editia a doua), New York, Longman.

Maas, A.J.J.A, Manschot, E.M., Roodink, T.J., “We make sense of all that jazz: mapping in social context”, in Career Development International, vol. 6(7): 370-377.

Manoiu, F., 1996, Asistenta sociala in Romania, Bucuresti, Editura ALL.

Mantel, M.J. si Ludema, J.D., 2000,  “From local conversations to global change: experiencing the worldwide web effect o appreciative inquiry”, in Organization Development Journal, vol. 18 (2): 42-53.

Marginean, I., 1982, Masurarea in sociologie, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica.

Marginean, I., 2000, Proiectarea cercetarii sociologice, Iasi, Polirom.

Marlow C.,1993, Research methods for generalist social work, Brooks/Cole Publishing Company, Pacific Grove, California.

Mc Namara, C., 1999, “A strategic planning in nonprofit or for-profit organizations”, http://www.mapnp.org/library/plan_dec/str_plan/str_plan.htm

Mc Quaide, S. and Ehrenreich J.H., 1997, “Assesing client strenghts, in Families in Society”, Volume 78: 202- 210.

McGinnis, A.L., 2000,  Importanta prieteniei, Bucuresti, Ed. Curtea Veche Publishing.

Merrill, J.C., 1985,  “Defining case management”, in Business and Health, nr. 2: 5-9.

Merton RK, Kendall PL, 1946, “The focused interview”, in American Journal of Sociology, 51.

Miftode, V. , (coord.), 1998, Actiune sociala in perspectiva interdisciplinara, Ed. Proema, Baia Mare.

Miftode, V., (coordonator), 2002, Populatii vulnerabile si fenomene de auto-marginalizare. Strategii de interventie si efecte perverse, Iasi, Editura Lumen.

Miftode, V., 1999, Fundamente ale asistentei sociale, Bucuresti, ed. Eminescu,.

Miftode, V., 2002, Populatii vulnerabile si fenomene de automarginalizare, 2002, Iasi, Editura Lumen.

Miftode, V., 2003, Tratat de metodologie sociologica, Iasi, Editura Lumen.

Mihu, A., 1967, sociometria. Eseu critic, Editura Politica, Bucuresti.

Mihu, A., 1973, ABC-ul investigatiei sociologice, Cluj Napoca, Editura Dacia.

Mills, C.W., 1959, The sociological imagination, Oxford University Press, New York.

Mitrofan, I., 1999, Psihologia pierderii si terapia durerii, Bucuresti, Editura Albelo.

Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia de la A la… Z, 1991, Bucuresti, Editura Stiintifica.

Mitzberg, H., 1977, “Strategy – Making in Three Modes”, in Caroll, S.J., Paine, F.T., Miner, J.B. (eds), The Management Process, New York, Macmillan Publishing Co. Inc.

Mocanu, M. si Schuster, C., 2001, Managementul proiectelor. Cale spre cresterea competitivitatii, Bucuresti, All Beck.

Moore, S., 1992, “Case Management and the Integration of Services: How Service Delivery Systems Shape Case Management”, in Social Work, vol. 37 (5): 418-423.

Moore, St.T, 1990, “A Social Work Practice Model of Case Management: The Case Management Grid”, in Social Work, Academic Research Library, 35 (5): 444-448.

Moore, St.T, 1992, “Case Management and the Integration of Services: How Service Delivery Systems Shape Case Management”, in Social Work, Academic Research Library, 37 (5): 418-423.

Morgan DL, 1996, “Focus Groups”, in Annual Review of Sociology, 22.

Moser, C.A., 1967, Metodele de ancheta in investigarea anchetelor sociale, Bucuresti, Editura Stiintifica.

Mucchielli A (coordonator), 2002, Dictionar al metodelor calitative in siintele umane si sociale, Iasi, Editura Polirom.

Munson, C.E., 1979, Social work supervision: Classic statements and critical issues, New York: Free Press.

Munson, C.E., 1993, Clinical social work supervision (ed. a II-a), Haworth Press, New York.

Murrel, K.L, De Watkins, J.M. si Mohr, B., 2001, “Book review of Appreciative inquiry: change at the speed of imagination”, Organization Development Journal, vol. 19(3): 92-93.

National Association of Social Workers: NASW Standards for Social Case Management. Washington DC, NASW, June 1992 in http:\\Jma10\ServiceDataDirectory

Netting, F.E., 1992, “Case Management: Service or Symptom?”, in Work, Academic Research Library, 37 (2): 160-164.

Nica, P., (coord), 1994, Managementul firmei, Chisinau, Editura Condor.

Nicolescu, O., 1997, Management comparat, Bucuresti, Editura Economica.

Niculescu, O. (coord.), 2000, Sisteme, metode si tehnici manageriale ale organizatiei, Bucuresti, Editura Economica.

Niculescu, O., Verboncu, I. 1999, Management, Bucuresti, Editura Economica.

Norum, K.E., 2001, “Apreciative Design”, in Sistem Research and Behavioral Science, vol. 18: 323-333.

O’Connor, G., 1988, “Case  management: System and Practice”, in Social Casework, 69(2): 97-106.

O’Connor, G., 1988, “Case management systems and practice”, Social Casework, vol 69 (2), pp. 97-106.

O’Donoghue, K., 1998, Supervising Social Workers: A Practical Handbook, Massey University, School of Social Policy and Social Work.

Oprea, D., 2001, Managementul proiectelor. Teorie si cazuri practice, Iasi, Sedcom Libris.

Ordonanta de Urgenta nr. 25/97, aprobata si completata prin Legea nr.87/1998

Parsons, T., 1937, The Structure of Social Action.

Penciuc, P., 2003, “Complexul de Servicii Comunitare “Bucium”, Iasi. Un exemplu de restructurare a unei institutii rezidentiale de tip clasic”, Revista de Cercetare si Interventie Sociala, Universitatea “Al.I.Cuza”, Departamentul de Sociologie si Asistenta Sociala, Holt Romania, Iasi, Editura Lumen, vol.1:40-43.

Perlman, B.B., Melnick, G., Kentera, A., 1985, “Assesing the effectiveness of a case management program”, Hosp Community Psychiatry, April, Vol. 36 (4), pp. 405-407.

Pettes, D.E., 1979, Staff and student supervision: A task-centered approach, London: George Allen & Unwin.

Pfeffer, J., 1981, Power in Organisations, Massachusets, Pitman Publishing Inc..

Proctor, K, 1997, “The Bells that Ring. A process for Group Supervision. Or What to do When a Client Slips from your Grasp and becomes Owned by Everyone Else in the Room”, ANZJ, Family Therapy, vol 18 (4): 217-220.

Rahman A, Baksh, 2003, “Case study method for new product development in engineer-to-order organizations”, in Work Study, 52(1):25-36.

Rapp, C. A., 1998, The Strengths Model: Case Management with People Suffering from Severe and Persistent Mental Illness, New York, Oxford University Press.

Rapp, C.A. si Chamberlain, R., 1985, “Case management services for the chronically mentally ill”, in Social Work, 30: 417- 422.

Rapp, C.A., & Wintersteen, R., 1989, “The strengths model of case management: Results from twelve demonstrations”, in Psychosocial Rehabilitation Journal, 13(1): 23-32.

Rees, N., 1991, “A case study of user evaluation of expert systems”, in Journal of System Management, vol. 4: 10-22.

Rich, P., 1993, ” The Form, Function and Content of Clinical Supervision: An Integrated Model”, in The Clinical Supervisor,  New York, Haworth Press Inc., Vol. 11:137-178.

Ridgely, M.S. si Willenbring, M., 1992, “Aplication of case management to drug abuse treatment: Overview of models and research issues”, in Ashery, R. (coord.), Progress and issues in case management (vol. 127, pp. 12-33), Rockville, MD, US Department of Health and Human Services, Alcohol, Drug  Abuse, and Mental Health Administration.

Robinson, V.P., 1936, Supervision in social casework: A problem in professional education, Chapell Hill: University of North Carolina Press.

Roger Trigg, 1985, Intelegerea stiintei sociale, trad. rom. 1996, Bucuresti, Editura Stiintifica.

Rosenfeld, J.M., 1997, “Learning from succes: How to develop userfriendly social work”, in Society Dr. Welfare, vol.17:361-378.

Rotariu, T. Ilut, P., 1997, Ancheta sociologica si sondajul de opinie, Iasi, Editura Polirom.

Rothman, J.,1991, “A Model of Case Management: Toward Empirically Based Practice”, in Social Work, Academy Research Library, 36(6): 520-528.

Rubin, A., 1987, “Case management”, in Encyclopedia of social work, Silver Spring, MD: National Association of Social Workers, vol. 1: 212-222.

Rubin, A., Babbie, E., 1989, Research Methods for Social Work, Belmont, California, Wadsworth Publishing Company.

Rubin, A., Conway, P.G., 1985, “Standards for Determining the Magnitude of Relationships in Social work Research”, in Social Work Research and Abstracts, 21(1): 34-39.

Russu, C., 1993, Management, Bucuresti, Editura Expert.

Saleebey D., 1992, The strengths perspective in social work practice., New York: Longman.

Saleebey D., 1994, “Culture, theory and narrative: The intersection of meaning in practice”, in Social Work, Vol.39: 346-358.

Sandu, A., 2004, Asistenta si interventie sociala, Iasi, Editura Lumen.

Searles H.F., 1995, “The Informational Values Of The Supervisor’s Emotional Experience”, in Psychiatry, Vol. 18: 133-141.

Shulman, L., 1993, Interactional supervision, NASW Press, Washington DC.

Spanu, M., 1998, Introducere in asistenta sociala a familiei si protectia copilului, Chisinau, Editura Tehnica.

Stan, D., 2004, “Fisa de potential – instrument operational in asistenta sociala”, in  Revista de Cercetare si Interventie Sociala, Universitatea “Al.I.Cuza”, Holt Romania, Iasi, Editura Lumen, vol. 5: 625-630.

Stanciulescu, E. 1996, Teorii sociologice ale educatiei, Iasi, Editura Polirom.

Stanciulescu, E. 1997, Sociologia educatiei familiale, vol.I, Iasi, Editura Polirom.

Stanciulescu, E. 1998, Sociologia educatiei familiale, vol.II, Iasi, Editura Polirom.

Sullivan, Th. J., Thompson, K.S., 1988, Introduction to Social Problems, New York, Macmillan.

Sullivan, W. P. & Rapp, C. A., 2002, “Social Workers as Case Managers”, in Kia Bently (Ed.) Social Work in  Mental Health, Brooks/Cole-Wadsworth.

Sullivan, W.P. & Rapp, C.A., 2002, “Environmental Context, Opportunity and the Process of Recovery: The Role of Strengths-Based Practice and Policy”, in Saleebey, D., The Strengths Perspective in Social Work (3rd Edition).  New York: Longman.

Sullivan, W.P., 1989, “Community support programs in rural areas: Developing programs without walls”, in The Journal of Human Services in the Rural Environment, 12(4): 19-24.

Sullivan, W.P., 1992, “Reclaiming the community: The strengths perspective and deinstitutionalization”, in Social Work, 37(3): 204-209.

Sullivan, W.P., Wolk, J.L., si Hartmann, D.J., 1992, “Case management in alcohol and drug treatment: Improving client outcomes”, in Families in Society: The Journal of Contemporary Human Services, 73: 195-204.

Szalmoskozi, M.R., 1999, Protectia copiilor. Dileme, conceptii, metode, Cluj Napoca, Editura Presa Universitara Clujeana.

Thuderoy C., 2000, Negocierile. Eseu de sociologie despre liantul social, (trad.rom: 2002, Olga Moraru), Bucuresti, Stiinta.

Toffler, A.,1997, Corporatia adaptabila, Bucuresti,  Ed. Antet.

Ungureanu, I., 1990, Paradigme ale cunoasterii societatii, Bucuresti, ed. Humanitas.

Van Kessel, L. si Haan, D., 1993, The Intended Way of Learning in Supervision Seen as a Model, New York: Haworth Press.

Verza, E., Schiopu, U., 1981, Psihologia varstelor, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica.

Vlasceanu, L., 1986, Metodologia cercetarii sociale. Metode si tehnici, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica.

Vlasceanu, M., 1993, Psihologia organizatiilor si conducerii, Bucuresti, Editura Pandeia.

Voinea, M. si Stanoiu, A., 1983, Sociologia familiei, Bucuresti, Editura Universitatea.

Ward, M., 1995, trad.rom. 1997, 50 tehnici esentiale de management, Bucuresti, Codecs.

Watkins, Jr., 1996, Handbook of psychoterapy supervision, New York: Wiley.

Weick, A., Rapp, C., Sullivan, W.P. si Kisthardt, W., 1989, “A strenghts perspective for social work practice”, in Social Work, Vol. 34: 347-355.

Weil, M., 1985, “Key components in providing efficient and effective services”, in Weil.M si Karls, J., Case management in human service practice, San Francisco, Jossey-Bass.

Weissman, H., Epsein, L., si Savage, A., 1983, Agency-based social work: Neclected aspects of clinical practice, Philadelphia: Temple University Press.

White, M. 1986, “Case management”, in Maddox.G.L, The encyclopedia of aging, New York, Springer.

Wilbur MP, Roberts-Wilbur, J., Hart G.M., , Morris J.R.,  si Betz R.L., 1994, “Structured Group Supervision. A pilot study. Counsellor education and supervision”,in American Counselling Association, Alexandria, VA, 33: 262-279.

Williams, A, 1992, Supervisors in Deed, VAFT Newletter, 8: 72-81.

Williams, A., 1995, Visual and active supervision: roles, focus, techniques, New York: W.W. Norton.

Withley R.L., 1932, The Case Study as a Method of Research, in Social Forces, 10(4): 567-73.

Withney, D., 1998, Let’s change the subject and change our organization: an appreciative to organizational change, http://proquest.umi.com

Wolk, J.L., Sullivan, W.P. si Hartmann, D.J., 1994, “The managerial Nature of Case Management”, in Social Work, 39 (2): 152-159.

Woodside G., Wilson E., 2003, “Case Study Research Methods for Theory Building”, in Journal of Business& Industrial Marketing, 18 (6/7):493-508.

Yontef, G., 1997, “ Supervision from a Gestalt terapy perspective”, Watkins, Jr., Handbook of psychoterapy supervision, Wiley, New York.

Zamfir, C., 1976, Indicatori sociali de stare si indicatorii sociali de satisfactie, in Viitorul social¸nr. 3.

Zamfir, C., 1990, Incertitudinea – o perspectiva psihosociologica, Bucuresti, Editura Stiintifica.

Zamfir, C., 1999, Politici sociale in Romania, Bucuresti, Editura Expert.

Zamfir, C., 1999, Spre o paradigma a gandirii sociologice, Iasi, Editura Cantes.

Zamfir, C., coord., Pentru o societate centrata pe copil, Raport realizat de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, 1997, Editura Alternative, Bucuresti.

Zamfir, C., Vlasceanu, L. (coord.), 1993, Dictionar de sociologie, Bucuresti, Editura Babel.

Zamfir, E., Zamfir, C., 1995, Politici sociale – Romania in context european, Bucuresti, Editura Alternative. [/tab] [tab]abilitare personala

actiune sociala, axiologica, cognitiva, teleologica, traditionala, utilitara, semnificatie a

advocacy, de caz, de grup

amplificarea experientelor pozitive

analiza swot

ancheta apreciativa

etape ale

principii ale

atitudine

auto-marginalizare

auto-vulnerabilitate

cercetarea-actiune

colaborare

consiliere

constructivism

constructie sociala

constructionism

context social

coordonare

cunostinte

defavorizare sociala

definirea situatiei

dependenta sociala

dezavantaj social

dezvoltare comunitara

dezvoltare organizationala

dezvoltare profesionala

dezvoltare sociala

dezvoltarea resurselor umane

dialog

disciplina

educatie parentala

efecte imprevizibile

efecte indezirabile

efecte perverse

etape ale supervizarii

etica

etnometodologie

evaluare,

            a copilului cu dizabilitati

a nevoilor

a obiectivelor

a resurselor

a situatiei initiale

experimentul “jumatatea plina”

facilitare

fenomenologie sociologica

focus grup

furnizori de servicii

grila de evaluare a riscului de abandon

habitus

habitus anticipativ

harta a realitatii

imaginatie sociologica

indicatori de impact

indicatori de implementare

interactionism simbolic

interactiuni sociale

interes

interpretare

interpretare individuala

interventie sociala,

            la nivelul mediului de origine

apreciativa

centrata pe oportunitati

de grup

globala

individualizata

            participativa

            partiala

            personalizata

            planificata

            sistemica

            structurala

interventie terapeutica

interviu

interviu comprehensiv

interviu structurat

inventar al resurselor

macropractica asistentei sociale

management de caz,

apreciativ

centrat pe problema

centrat pe resurse

centrat pe rezultate

dimensiuni ale,

etape ale,

forme ale

functii ale

indicatori ai calitatii,

standarde ale

management prin valori

managementul stressului

manager de caz,

roluri ale

marginalizare sociala

metoda studiului de caz

metode apreciative

modalitati de abordare a socialului

monitorizare

negociere,

strategii de

tactica manipularii cererilor

tactici initiate de supervizor

tactica de preluare si mentinere a controluluiu

tactica redefinirii relatiei

tactica reducerii asimetriei puterii

nevoi de baza

nevoia de apartenenta

nevoia de auto-actualizare

nevoia de securitate

nevoia de stima

nevoile clientului

obiective de performanta

obisnuinte

organizare comunitara

organizare policelulara

paradigma deficientei

paradigma

parteneriat

pasivitate sociala

plan de servicii

plan individualizat de protectie

planificare sociala

planificarea interactiva

populatii defavorizate

populatii marginalizate

populatii vulnerabile

potentialitate sociala

problema personala

problema sociala

proces instrumental

proces pararel in supervizare

proiectare sociala,

inactiva

interactiva

proactiva

reactiva

propozitii provocative

rasturnarea piramidei organizationale

realitate intersubiectiva

realitate sociala

realitati multiple

reprezentarea radiala a vulnerabilitatii

responsabil de caz

retea sociala

rezolvarea conflictelor

rezolvarea problemelor sociale

roluri în supervizarea de grup

satisfactia clientului

schimbare apreciativa

schimbare organizationala

schimbare sociala

scopuri si mijloace

sistem guvernamental

sistem non-guvernamental

sistemul dialogului

sistemul dipozitiilor

socializarea personalului

sociologism

standarde profesionale

stigmatizare

strategia legitimitatii

strategia presiunii

structural-functionalism

structuralism

supervizare apreciativa,

etape ale

supervizare centrata pe problema

supervizare clasica

supervizare de grup

avantaje ale

dezavantaje

etape ale

supervizare externa

avantaje ale

dezavantaje ale

supervizare individuala

supervizare interna

avantaje ale

dezavantaje ale

supervizare,

dimensiuni ale

functii ale

modelul Philiph Rich

modelul Van kessel si Haan

principii ale

tipuri de,

sedinta de supervizare,

teoria jocurilor

valoare sociala

valori

visioning

viziune apreciativa

vulnerabilitate sociala,

axiologica

cognitiva

teleologica

traditionala

utilitarista[/tab] [/tabcontent] [/tabs]

No Responses

Leave a Reply