Nevoia unei politici naționale pentru susținerea parentingului în România

Introducere

Nevoia unei politici naționale pentru susținerea parentingului în România. În Zamfir, E., Voicu, M. Stănescu S.M., Politici sociale în România după 30 de ani. Aşteptări şi răspunsuri, București: Editura Academiei Române (pp 259-293).

Modificările profunde şi rapide ale mediului social, în condiţiile unor destructurări şi deconstrucţii marcate de perioada postmodernităţii, au efecte dintre cele mai semnificative în spaţiul familial. Deprivatizarea mediului familial, acompaniat de intruziunea diverselor instituţii în spaţiul domestic şi de influenţa mass media în construirea realităţilor sociale, pun familia într-o situaţie marcată de nevoia unui sprijin extern (Cojocaru, 2008). Prescripţiile instituţionale, generate de promovarea actualelor valori, devin norme care obligă familiile să se adapteze noilor ideologii şi să experimenteze noi practici în relaţie cu copiii. Educaţia parentală reprezintă ansamblul de programe, servicii și resurse destinate părinților/reprezentanţilor legali /persoanei în grija căreia se află copilul, cu scopul de a-i sprijini pe aceștia în creşterea şi educaţia copiilor, în conștientizarea rolurilor pe care le au şi de a le dezvolta şi îmbunătăți competențele parentale. Obiectivul principal al activităților de educație parentală este de a-i face pe părinţi/reprezentanţii legali/persoana în grija căreia se află copilul să fie conștienți de importanţa rolului pe care îl au în susţinerea creşterii şi dezvoltării acestuia, de a-şi îmbunătăţi sau modifica unele cunoştinţe, atitudini, înţelegeri/viziuni şi practici de îngrijire şi educaţie în conformitate cu recomandările psihopedagogiei moderne. Educatorul parental este profesionistul care poate avea o pregătire iniţială în domeniul socio-uman sau medical (educatori, profesori, medici, asistenţi sociali, asistenţi medicali, psihologi etc.), dar care a participat la un program de formare specializată în domeniul educaţiei parentale. În ultimii ani, în România au fost dezvoltate diverse forme prin care se realizează promovarea parentalității pozitive, având ca scop dezvoltarea abilităților (mai ales prin servicii de informare) și a competențelor parentale (proiecte pilot de educație a părinților). În general, acestea sunt adresate părinţilor cu copii de vîrstă mică și cu adolescenți (oferite de personal medical, educativ sau social).

How to cite

Cojocaru, S (2020). Nevoia unei politici naționale pentru susținerea parentingului în România. În Zamfir, E., Voicu, M. Stănescu S.M., Politici sociale în România după 30 de ani. Aşteptări şi răspunsuri, București: Editura Academiei Române (pp 259-293).

References

Alegre, A. (2011). Parenting Styles and Children’s Emotional Intelligence. What do We Know? The Family Journal, 19(1), 56−62.

Balsells, A., Amorós, P., Fuentes-Pelaez, N., Mateos, A. (2011). Needs Analysis for a Parental Guidance Program for Biological Family: Spain’s Current Situation. Revista de Cercetare si Interventie Sociala, 34, 21−37.

Barber, B.K. (1996). Parental Psychological Control: Revisiting a Neglected Construct. Child Development, 67, 3296−3319.

Catarsi, E. (2003). L’ approche positive dans la prévention et les professions socio-éducatives en Italie. Revue internationale de l’éducation familiale, 7(1), 71−80.

Cojocaru, D. (2008). Copilăria şi construcţia parentalităţii. Asistenţa maternală în România, Iaşi: Edit. Polirom.

Cojocaru, D., Cojocaru, S., Ciuchi, O.M. (2011). Conditions for Developing the National Program for Parent Education in Romania. Revista de Cercetare si Interventie Sociala, 34, 144−158.

Cojocaru, S., Cojocaru, D. (2011 a). Educatia parentala in Romania. Studiu UNICEF.

Cojocaru, S., Cojocaru, D. (2011b). Naturalistic Evaluation of Programs. Parents’ voice in Parent. Education Programs. Transylvanian Review of Administrative Sciences, 34E, 49−62.

Consiliului Europei (2006). Recomandarea nr. 19/2006 a Consiliului de Miniştri a către statele membre, referitoare la politicile care vizează susţinerea parentalităţii pozitive.

Cotter, K.L., Bacallao, M., Smokowski, P.R., Robertson, C.I.B. (2013). Parenting Interventions Implementation Science: How Delivery format Impacts the Parenting Wisely Program. Research on Social Work Practice, 23(6), 639−650.

Crai. E. (2017). Early and Forced Marriages in Roma Communities, Romania Country Report 2015, CoE – CAHROM.

Guvernul Suediei (1999). Strategia națională pentru sprijin parental.

Kiernan, G., Axford, N., Little, M., Murphy, C., Greene, S., Gormley, M. (2008). The School Readiness of Children Living in a Disadvantaged Area in Ireland. Journal of Early Childhood Research, 6(2), 119−144.

Long, N. (2007). Special Section: Learning from Experience: Shifting from Clinical Parent Training to Broader Parent Education. Clinical Child Psychology and Psychatry, 12(3), 385−392.

Maher, E.J., Corwin, T.W, Hodnett, R., Faulk, K. (2012). A Cost-Saving Analysis of s Staewide Parenting education Program in Child welfare. Research on Social Work Practice, 22(6), 615−625.

Miller, A.L., Lambert, A.D., Speirs Neumeister, K.L. (2012). Parenting Style, Perfectionism, and Creativity in Hight- Ability and High-Achieving Yourng Adult. Journal for the Education of the Gifted, 35(4), 344−365.

Parlamentul Italiei (1997). Legea nr. 285 din 28 august 1997.

Parlamentul Portugaliei (1999). Legea nr. 147/1999, privind Protectia copiilor și tinerilor aflați în situație de risc.

Rodrigo, M.J., Martin, J.C., Mateos, A., Pastor, C., Guerra, M. (2013). Impact of the „Learning Together, Growing In Family” Programme on the Professionals and Attention to Families Services. Revista de Cercetare si Interventie Sociala, 42, 145−165.

Sanders, M. (2008). Triple P- Positive Parenting Program as a public health approach to strengthening parenting. Jurnal of Family Psychology, 22, 506–517.

Shulruf, B., Wang, G. (2011). Parent Influence on Outcomes for Children: HIPPY as a Cost-Effective Option. Revista de Cercetare si Interventie Sociala, 34, 7−20.

Tobolcea, I., Soponaru, C. (2013). The Attitude towards Parenting Programmes Involving Children with Disabilities. Revista de Cercetare si Interventie Sociala , 41, 129−143.

UNICEF (2017). Analiza de costuri pentru Educație Incluzivă de Calitate, București.

Vesely, C.K., Ewaida, M., Anderson, E.A. (2014). Cultural Competence of Parenting Education Programs Used by Latino Families: A Review. Hispanic Journal of Behavioral Sciences, 36(1), 27−47.

Categories: